Pepe in Grani, sanctuarul pizzei

După o lungă așteptare, am vizitat în sfârșit restaurantul lui Franco Pepe, pizzaiolo campion mondial. În pitorescul orășel Caiazzo, Pepe in Grani este un giuvaier ascuns printre străduțe înguste.

02Când am intrat în restaurant, a fost ca și cum am fi ajuns în casa bucătarului: personalul era nespus de amabil, zâmbitor, atent și bine pregătit. Masa noastră se afla la etajul întâi, chiar deasupra bucătăriei, așa că atunci când ne-am uitat în jos prin blatul de sticlă al mesei, am văzut sub picioarele noastre cum se agita personalul din bucătărie (despre asta, un videoclip într-o altă postare). Ospătarului i-am spus doar că „am venit de foarte departe și dorim să trăim magia lui Franco”, iar ei s-au și apucat de treabă.

03Primul fel a fost o Pizza Fritta, un aluat prăjit în ulei (asemănător cu lángos-ul unguresc, dar cu aluatul mai puțin uleios), cu mozzarella di bufala, creveți și salată proaspătă deasupra. Un început puternic! Textura crocantă și gustul sărat al frittei erau într-un echilibru perfect cu aciditatea salatei stropite cu zeamă de lămâie și cu moliciunea fină a mozzarellei de bivoliță și a crevețiilor.

04Ca al doilea fel am primit tot un preparat prăjit, un „cone” umplut cu sos de brânză topită și pesto, cu măsline negre uscate rase deasupra. Pentru iubitorii de brânză, acest preparat poate fi sinonim cu raiul; chiar dacă am fi mâncat doar asta, ar fi meritat să călătorim până la Napoli.

05Ca al treilea fel am gustat celebra specialitate, pe bună dreptate, a lui Franco, Margherita Sbagliata, adică „Margherita greșită”. Numele face aluzie la faptul că la acest preparat nu roșia, ci brânza se pune prima pe aluat, apoi se stropește cu puțin ulei de măsline și se coace până este gata. Abia după aceea se adaugă roșia strict San Marzano și puncte mici de pesto. Franco spune că este o greșeală, eu spun că este o genialitate neobișnuită! Roșia proaspătă deschide dimensiuni complet diferite în arta pizzei; cu siguranță voi încerca și acasă!

06În cursul serii am gustat și alte 3 pizze, care nu merită mai puțin să fie în lumina reflectoarelor, dar această postare este deja prea lungă.

07Seara a fost încununată de un desert Fritta cu gem de piersici cultivate pe versantul Vezuviului, ricotta și migdale. A fost un final excelent și, credeți sau nu, nu ne-am săturat de atâta aluat.

08În timpul cinei, fideli obiceiurilor locale, am băut bere blondă, iar la sfârșit am încheiat cu o cafea și un limoncello atât de proaspăt, de parcă lămâile ar fi fost culese chiar atunci.

09După atâtea feluri minunate, la sfârșitul cinei ne-a salutat Franco, nespus de direct și prietenos. I-am înmânat pálinka adusă de acasă și bunătăți ungurești, apoi a venit rândul fotografiei. Între timp, amabilii noștri prieteni italieni au intrat în vorbă cu el, au povestit despre ei, despre noi, cu ce ne ocupăm și de unde venim, iar, spre marea noastră onoare, Franco s-a oferit să ne ducă în micul său „sanctuar”.

10Sus ne aștepta o sufragerie cu 3 uși spre alte camere; în sufragerie, unul dintre cele mai serioase sisteme audio pe care le-am văzut făcea să răsune melodii italiene inspiratoare. Între timp, Franco ne povestea cât de important este pentru el aprofundarea, în muncă, în artă, în viață. În spatele a două dintre cele trei uși erau dormitoare: „dacă oaspeții mei obosesc, au nevoie de liniște, reflecție, odihnă, se pot retrage aici”. A treia ușă dădea spre un coridor unde ne așteptau sute și sute de semnături și mesaje, iar de cealaltă parte a coridorului, o bucătărie privată a lui Pepe. „Vin la mine foarte mulți bucătari, șefi, cofetari, eu gătesc pentru ei, ei îmi spun ce simt, care sunt experiențele și trăirile lor legate de mâncare. Ne inspirăm reciproc, eu pe ei, ei pe mine”. Incredibil. Acel perfecționism și dorința de a crea ceva fantastic impregnau pereții, rafturile, chiar și aerul.

11Aș putea povesti încă foarte multe, dar de aici înainte voi fi scurt. Ne-am întors la parter; într-o sală întunecată, sub o lumină roșie, unul dintre pizzaiolo frământa aluatul, iar în bucătărie oamenii forfoteau de colo-colo. Franco și-a luat rămas-bun de la noi, dar înainte să ne lase să plecăm l-a primit și pe tata în bucătărie.

12După aceea am pornit cu adevărat spre casă; cu toții, vrăjiți de cele trăite, am rătăcit pe străduțele înguste înapoi spre mașina noastră.

13Mulțumim Pepe in Grani pentru această seară de neuitat și mulțumim în mod special lui Franco pentru deschiderea și atenția cu care ne-a primit! Ne vom revedea, sper cât mai curând! Fekete Tibor Jr.